"Mai târziu...” , "Mâine...” , "Nu am timp acum"... și cam așa, multe dintre obiectivele noastre rămân doar visuri sau simple planuri. Iar noi rămânem cu gustul amar al vinovăției, în minte si în suflet, pentru că nu am reușit sa ne atingem țelurile...
Azi o să vorbim despre procrastinare dar și despre lene. De ce despre amândouă?! Pentru că foarte des sunt confundate între ele și este foarte important să facem diferența între acești doi termeni...doar găsind cu adevărat rădăcina unei probleme vom putea alege armele potrivite pentru a lupta cu ea.
Am să încep cu ce au in comun procrastinarea si lenea.
- Deși din motive diferite, ambele au in comun inactivitatea și lipsa de acțiune.
- În ambele cazuri se vor evita sarcinile si responsabilitățile.
- Ambele au aceleași rezultate: sarcini neîndeplinite, obiective nerealizate si productivitate foarte scăzută.
Ca o paranteză, o să subliniem și diferența dintre DORINȚA de a lenevi și NEVOIA de odihnă si relaxare. Nevoia de odihnă și relaxare se datorează strict oboselii. Odihna si relaxarea sunt esențiale pentru a ne recupera fizic și psihic, pentru a restabili energia și pentru a elimina stresul. Ele ne ajuta sa evităm epuizarea astfel încât să putem fi mai productivi și capabili să ne concentrăm pe îndatoririle noastre de zi cu zi. Despre oboseala cronică o să vorbim în alt articol. Lenea...Ea este vinovatul principal atunci când avem capacitatea necesară pentru a iniția ceva dar suntem total lipsiți de motivație și evităm orice tip de efort sau responsabilitate. Deci, "leneveala" nu este vitală și aici încheiem cu ea...
PROCRASTINAREA!!! Procrastinarea reprezinta actul de a evita sau a amâna anumite sarcini și obiective importante pentru noi,în ciuda faptului că ne dorim îndeplinirea lor.
În majoritatea cazurilor, procrastinarea este determinată de factori mentali sau emoționali, dar nu numai.
Cauzele principale... De ce procrastinăm?!
- frica de eșec
- dorința de perfecțiune
- descurajarea produsa de sarcinile foarte grele
- lipsa de interes când sarcinile par plictisitoare sau mai puțin importante
- paralizia deciziilor când avem prea multe obiective sau sarcini și ne este dificil sa decidem de unde să începem
- alte sarcini sau acțiuni care ne pot distrage atenția de la obiectivul principal.
- Pentru că orice sarcină mare poate părea copleșitoare, este important să o împărțim în sarcini mai mici.
- Definim clar ce și când vrem să obținem. Stabilim un termen limită care să ne provoace un sentiment de urgență. Aceasta truc ne poate impulsiona să acționăm fără a amâna prea mult.
- Daca o sarcina durează mai puțin de 5 minute, ea trebuie efectuată imediat. Pentru sarcini mai mari începem cu aceste 5 minute pentru a crea impulsul de acțiune.
- Ne stabilim o rutina. O sarcină îndeplinită din obișnuintă va fi abordată mult mai natural.
- Ne oferim o mică recompensă pentru îndeplinirea sarcinilor.
- Ne organizăm activitățile și ne planificăm timpul eficient.
- Ne concentrăm pe beneficiile finalizării unei sarcini.
- Reflectăm asupra cauzelor pentru care procrastinăm. Fiind conștienți de ele ne va fi mult mai ușor sa deținem controlul.
- Eliminăm factorii care ne pot distrage atenția. Aici, un impact puternic îl are telefonul mobil. O metodă eficientă este ca telefonul să rămână pe silent atunci când considerăm că este necesar sau cel puțin să oprim notificările. La mine această metodă a devenit deja obișnuință. Consider că uneori avem nevoie să luam o pauză, să ne putem ocupa de treburile noastre fără a fi întrerupți sau pur și simplu să ne bucurăm liniștiți de timpul nostru liber sau de cei dragi fără ca acest "mic prieten" sa își facă mereu simțită prezenta.


